Muntii Apuseni - Ghid Turistic

MUNŢII APUSENI

Cuprinşi între valurile de coline ale Transilvaniei şi cîmpia Tisei, Munţii Apuseni constituieveriga care închide spre apus arcul Carpaţilor româneşti. Ei apar ca o insulă muntoasă de formăaproape rotundă, ocupînd o suprafaţă de cea 20.000 km2. Fără a atinge înălţimile semeţe care daufrumuseţea munţilor Făgăraş, Piatra, Craiului sau Rodnei, Munţii Apuseni dezvăluie turiştilor frumuseţinebănuite, cu totul de altă natură. Nicăieri în ceilalţi munţi nu găseşti o îmbinare mai armonioasă întrelinia domoală a plaiurilor şi verticalitatea rupturilor, nicăieri nu găseşti o asemenea concentrare defenomene naturale şi monumente ale naturii, nicăieri omul nu şi-a legat aşa de organic viaţa de munte,

încadrîndu-se în peisajul natural.

Munţii. Diversitatea peisajelor şi varietatea obiectivelor turistice semănate pe tot întinsul

acestor munţi, se datorează marilor frămîntări geologice pe care le-au suferit în trecut. La sud de valeaArieşului, în MUNŢII METALIFERI, culmile domoale, de mic* altitudine, constituite din gresii şişisturi, poartă gheburi de calcare albe, ca cele de la Vulcan, Dîmbău şi Piatra Craivii, ce oferă turistuluiminunate puncte de privelişte.

În Munţii Metaliferi, linia culmilor este deopotrivă ruptă sxi de cupole vulcanice prin carepămîntul a revărsat cîndva lave incandescente, ce au adus o dată cu ele preţioasele minereuri de aur,argint, cupru. Peisajele aparte pe care le prezintă aceşti foşti vulcani, pot fi admirate la Săcărîmb, Brad,

Zlatna, la „Cetatea" de la Rosxia Montană (fostă exploatare de aur a romanilor), dar mai ales la

Detunata, unde coloanele de bazalt prezintă un fenomen unic, de cel mai mare interes.

Spre NV, calcarele devin predominante în MUNŢII TRASCĂULUI, ferestruiţi adînc de apele

ce-i străbat prin chei înguste (Cheile Gălzii, Rîmeţilor, Poienii etc. Munţii de la nord de valea Arieşului,

mai vechi şi mai înalţi, sînt constituiţi mai ales din şisturi cristaline şi calcare.

MUNŢII GILĂULUI, un vechi masiv de graniţe şi şisturi cristaline, ros de ape şi vînturi,prezintă la mare înălţime (1600-1800 m) platouri neînchipuit de netede. Versanţii sînt în schimbabrupţi, iar acolo unde mijesc calcare cristaline, apele au tăiat forme halucinante, ca cele din abruptulmuntelui Scărişoara-Belioara.

MUNŢII BIHORULUI au o "alcătuire mai complexă, în sud, masivul Biharia, constituit dinşisturi cristaline, prezintă întinse platouri de altitudine, asemănătoare celor din munţii Gilăului. Aici seaflă cel mai înalt punct al Munţilor Apuseni, vf. Cucurbăta Mare (1849 m), precum şi muntele Găina,loc de întîlnire a moţilor cu crişenii la tradiţionalul tîrg anual. In nord, o vastă platformă calcaroasă, laaltitudine de aproape 1300 m, adăposteşte cele mai variate fenomene carstice, fiecare constituind un

remarcabil obiectiv turistic. Aici se găsesc printe altele: sălbaticele chei ale Ordîncuşii, Someşului

Cald, Galbenii, Văii Seci şi salba de chei de pe valea Gîrzii ; avene înspăimântătoare ca cele dinmuntele Bătrîna, Gemănata, Avenul Negru şi Avenul din Şesuri ; peşteri minunat ornamentate ca celedin valea Sighiştelului, valea Gîrda şi Pojarul Poliţei ; misterioase rîuri subterane ca cele din CoibaMare, Cetatea Rădesii, Peştera de la Căput ; excepţionalul complex de la Cetăţile Ponorului ; în sfîrşitgheţarii subterani de la Borţig, Focul Viu şi mai presus de toate, Gheţarul Scărişoara.

Majoritatea acestor obiective sînt grupate în jurul Padişului, cel mai important nod turistic dinMunţii Apuseni. Padişul este un şes perfect ; cuprins de jur împrejur de culmi împădurite, acoperit deierburi înalte, găurit de o puzderie de doline în fundul cărora cresc pîlcuri de molizi, el pare un imensparc, părăsit de multă vreme.

MASIVUL VLĂDEASA prezintă aceleaşi platouri întinse, de altitudine, ca şi munţii Gilăuluişi masivul Biharia, deşi alcătuirea sa geologică este diferită, fiind constituit din roci eruptive vechi.Masivul Vlădeasa îşi împrăştie deosebita bogăţie de ape prin numeroase izvoare şi pîraie, care, după cefac impresionante cascade (Săritoarea Bohodeiului, Moara Dracului, Răchitele, Săritoarea Ieduţuluietc.) alimentează Someşul Cald, Drăganul, Valea Iadului şi Crişul Pietros. La izvoarele văii Iadului seaflă al doilea mare centru turistic al Munţilor Apuseni : staţiunea Stîna de Vale.

Spre vest, Munţii Apuseni se termină prin grupuri de culmi domoale, joase, în parteîmpădurite, separate prin largile depresiuni ale Crişurilor Alb şi Negru. Sînt MUNŢII ZARANDULUI,MUNŢII CODRU-MOMA şi MUNŢII PĂDUREA CRAIULUI.

In timp ce primii sînt constituiţi din şisturi cristaline şi roci eruptive vechi, avînd culmiprelungi, acoperite cu păduri ce permit turiştilor minunate plimbări cu peisaje liniştite, în munţii Codru-Moma şi Pădurea Craiului, constituiţi predominant din calcare, apare tot cortegiul formelor carstice.

Turistul poate vizita în munţii Codru-Moma, platoul carstic al Vaşcăului cu izbucul intermitent de la

Călugări şi Avenul Cîmpeneasca, iar în munţii Pădurea Craiului, peşterile Meziad, Vadu Crisxului şi

Peştera Vîntului, defileul Crisxului Repede şi platoul carstic de la Zece Hotare.

La nord de Crişul Repede, ultimele culmi, MUNŢII PLOPIŞULUI şi MUNŢII MEZEŞULUI,

nu prezintă interes turistic.

Animale. în afara frumuseţilor create de apă şi piatră, Munţii Apuseni adăpostesc şi aspecte de

viaţă deosebite.

O mare bogăţie şi tjrietate de plante sînt ocrotite în rezervaţiile naturale de la Cheile Turzii

(Allium obliquum care nu mai creşte nicăieri în Europa Centrală, Ephedra distachya, care creşte

obişnuit în nisipurile dobrogene, Ferula sadleriana, unică în ţara noastră etc.), şi de la Şesul Craiuluide pe masivul Scărişoara- Belioara (amestec interesant de plante nordice şi sudice, plante endemice,precum şi originala întîlnire a cinci specii de conifere: molidul, bradul alb, pinul, ienupărul comun şiienupărul tîrîtor).

Alte atracţii floristice ale Munţilor Apuseni sînt: liliacul sălbatic (Syringa josikaea)care

împodobeşte zăvoaiele văii Someşului Cald şi ale Crişurilor, tulichina galbenă (Daphne blagayana)de

la Vidra, laurul (Ilex aquifolium) din munţii Moma, albumeala (Leontopodium alpinum), care creşte la

Intregalde, la numai 560 m altitudine, punctul cel mai de jos în care creşte această floare în Europa,

precum şi întinsele poieni de narcise (Narcisus stellaris) de la Piatra Cetii, Negrileasa şi Bigla.

Bogăţia de păduri care îmbracă Munţii Apuseni pînă la 1500 m, adăposteşte urşi, lupi,mistreţi, rîşi, căprioare etc. în pîraiele de munte abundă păstrăvii, iar în golurile subpămîntene şi-augăsit adăpost nenumărate animale mărunte (insecte, păianjeni viermi, răcuşori etc.) care, deşinespectaculoase, au dus în toată lumea faima peşterilor din Munţii Apuseni. Prin studiul acestoranimale, marele savant Em. G. Racoviţă a lămurit cîteva din tainele evoluţiei, îmbogăţind ştiinţamondială cu o nouă ramură- biospeologia.

Cercetările biospeologice, desfăşurate în timpul vieţii lui Racoviţă cu mare greutate din cauza

lipsei de sprijin din partea regimului burghezo-moşieresc, sînt continuate astăzi de către elevii marelui

savant, în condiţii deosebit de favorabile. Aceştia au descoperit şi au descris noi specii de animale dinpeşteri, au studiat condiţiile de viaţă ale acestora şi au explorat un număr impresionat de peşteri, dintrecare menţionăm Peştera Vîntului, Cetăţile Ponorului, Avenul din Şesuri, Peştera Pojarul Poliţei şietaj ulinferior al Gheţarului Scărişoara.

Oamenii. Turistul mai este atras în Munţii Apuseni de viaţa şi obiceiurile interesante ale

moţilor şi crişenilor, precum şi de locurile istorice care amintesc luptele duse de iobagi în cursul

secolelor împotriva exploatării şi jefuirii sîngeroase.

Gorunul din Ţebea, la umbra căruia Horia le vorbea moţilor despre dreptate şi sub care a fostîngropat Avram lancu ; Albacul, locul de naştere al lui Horia ; casa lui Avram lancu din Vidra; bisericadin Mesteacăn, unde Crişan a primit jurămîntul ţăranilor răsculaţi ; toate aceste locuri păstrează vie

amintirea eroicelor lupte pentru dreptate.

Abia în regimul nostru democrat popular, aspiraţiile moţilor şi crişenilor pentru o viaţă maibună au fost îndeplinite. Astăzi, noile exploatări miniere, forestiere şi cooperativele meşteşugăreşti, leasigură largi posibilităţi de muncă, de care erau lipsiţi în trecut, iar şcolile, căminele culturale şicurentul electric, care au pătruns adînc în inima munţilor, le-au deschis drumul spre învăţătură şi cultură.

Remarcabilul talent al Moţilor pentru confecţionarea obiectelor din lemn, contribuie lacreşterea interesului turistic pentru Munţii Apuseni. Nici un turist nu părăseşte regiunea fără a duce cusine o mărturie a acestei arte: un tulnic, o ploscă, o cănitxă sau un ciubăr miniatural.

Drumurile. Munţii Apuseni sînt străbătuţi de drumuri carosabile ce formează o reţea de o

desime nemaiîntîlnită în altă zonă muntoasă a ţării.

Strecurîndu-se de-a lungul văilor sau încălecînd crestele prin şei cu largi perspective, aceste

drumuri oferă largi posibilităţi amatorilor de automobilism şi motociclism. Aceştia au la dispoziţie,pentru cunoaşterea în ansamblu a Munţilor Apuseni, două artere principale: una E-V, care îi duce pe V.Arieşului de la Turda la Beiuş ; alta N-S care îi duce de la Huedin în v. Arieşului la Albac şi Cîmpeni,de unde pot continua drumul, fie prin pasul Vulcan, fie prin com Avram lancu şi Baia de Criş, înspreBrad şi de aici la Deva.

Din aceste drumuri, nenumărate ramificaţii pătrund adînc în munte, pînă aproape deobiectivele turistice. Reţeaua de drumuri, necesară pentru valorificarea resurselor naturale ale acestormunţi, este în continuă dezvoltare, ca şi reţeaua de căi ferate forestiere.

Marcajele turistice.Pentr u vizitarea majorităţii obiectivelor turistice din Munţii Apuseni,

turiştii au la dispoziţie o reţea de poteci marcate, dezvoltată mai ales în ultimii ani. Spre deosebire demarcajele din alţi munţi, aici s-au utilizat, în afara marcajelor obişnuite, două sisteme de marcajeaparte, generate de varietatea formelor de relief şi de bogăţia obiectivelor turistice: marcajele în circuitşi marcajele duble.